CARTEA

Din cele mai vechi timpuri si pana astazi, cartea a fost un izvor de bucurie si alinare al sufletului omenesc,(A) care iti da informatia completa(A)si la care te poti intoarce ori de cate ori doresti.(A). Cartea este scrisa de oameni(P), care ne ajuta sa aflam tainele   minunatelor povestiri.(A) Cartea este un prieten de nadejde deoarece nu ne lasa niciodata la greu.(A) Eu mi-am cumparat prima mea carte,o enciclopedie , in paginile  careia am descoperit secretele lumii care ne inconjoara(R) Tainele scrierii si a matematici au fost mai apoi descoperite de mine din cartile citite.(P) Dacă mai multe zile la rând nu citesc câteva pagini (A)devin trista,(A) iar tristeţea este alungată doar de o nouă reîntâlnire cu cartea.(P) Cu fiecare rând pe care îl citesc, cartea devine tot mai importantă pentru mine(A) Cartea s-a dovedit a fi un prieten credincios, răbdător, care are întotdeauna timp pentru mine.(R) Sunt mândra să am un prieten atât de bun(A) şi mă bucur că ne-am cunoscut(R)

Descrierea unei dimineti de primavera

Se lumineaza de ziua. Pleopele ochilor tremură de prea multă lumină, deschid ochii iar privirea îmi cade spre fereastră. O deschid larg si vad cum ,soarele se oglindeşte în bobiţele străvezii de rouă iar razele sale scaldă frunzele în albastrul cerului.
Primăvara, fiica cea mai tânără a bătrânului an, cea aducătoare de bucurie şi voie bună a sosit şi la noi. În desişuri a albit floarea ghiocelului şi un parfum uşor de toporaşi se răspândeşte la adierea vântului. Brandusele se adunara palcuri-palcuri peste covorul vechi si jerpelit, innoindu-l cu multe culori si miresme iar,  iarba fragedă înverzeşte natura. Cu mantia sa stralucitoare, primăvara face sa ninga cu lumină şi culoare peste livezile ce se pregătesc să infloreasca Păsările călătoare par nişte vâslaşi pe marea cerului albastru,iar randunelele ciripesc în deschiderea marelui concert al primăverii. Sufletul meu este viscolit de bucurie la vederea acestui peisaj mirific.
 Sunt fericita de această zi de primăvară frumoasă şi mă întreb dacă toţi oamenii văd aceste minuni şi dacă aceste lucruri (mărunte pentru unii) îi pot face fericiţi aşa cum mă simt eu în această dimineaţă!

Fantana dintre plopi

Soarele batea piezis in Hanul Ancutei , scanteind in geamurile zabrelite cand din sleahul Romanului venea un calaret spre han.Calaretul era un vechi prieten cu comisul Ionita,el era Neculai Isac,capitan de mazili.Era un om in varsta ,inca frumos,insa ochiul drept care era stins ii dadea un aer trist.Capitanul era la tineretea sa un mare calator care si-ar fui dat si viata pentru o iubire.Comisul ii spuse , observand ca nu mai are ochiul drept,ca a pierdut o lumina,da era adevarat capitanul il pierduse din pricina inimii chiar pe aceste meleaguri.Comisul auzind aceste vorbe il ruga sa le povesteasca celor din han nefericita intamplare.Era o zi de toamna, acum douazeci si cinci de ani, cand capitanul poposea pe la hanul Ancutei caci el urma sa se duca in ziua urmatoare cu vin in tinutul Sucevei la domnitorul Canta .Stand pe la han ii treceau tot felul de ganduri si il apuca tristeta ,as el incaleca calul si pleca pe malul Moldovei unde dupa o cotitura a raului intalni o satra de tigani care pescuiau .De indata spr el se apropie seful satrei,Hasanche,care intra in vorba cu el si,stiind ca el transporta bautura, ii ceru si lui sa ii aduca un pic ca la un batran.In spatele tiganului se afla o tigancusa tanara si vesela care ii dadea tarcoale capitanului.dupa aceasta discutie cu Hasanche el se dus inapoi la han ;trecand printrun loc singuratic si misterios unde se afla o fatana isi intoarse privirea si o vazu pe Marga, tigancusa,care il urmarea.Asa,oarecum uimit , se intoarse la han.A doua zi cand se faceau ultimile pregatiri pentru a pleca in tinutul Sucevei,cu vin.
Si lui Isac ii veni sa se duca la fantan aflata intre plopi.Acolo o intalni pe Marga,si ii ceru ca peste doua ceasuri dupa inserare sa se intaleasca cu ea acolo,si asa se despartira.Capitanul ajunse in sfarsit la curtea domneasca cu vinul promis si la ranul domnitorul isi respecta cuvatul si il platise cuvincios.Dupa inserare Isac se duse cum promise la intalnire,urmat de credinciosul sau caine,Lupei.La fantana dintre plopi se intalni cu Marga,a carui chip se zarea in lumina noptii,Marga incepuse a plage,capitanul o intreba ce este.Cand Marga ii spuse ca destainuise lui Hasanche ca ea urma sa aiba acesta intalnire si ca Hasanche dorea sa il prinda pe capitan si sa il omoare pentru banii de pe vin,Capitanul Isac incaleca sa plece.Dar era prea tarziu,tiganii venisra,si dupa o urmarire scurta il prinse pe capitan si se luasera la lupta cu el.Tiganii ii scosesera ochiul drept cu un cutit,dar el il omora pe Hasanche cu pistolul lui si atunci tiganii o luasera la fuga.Dupa un scurt timp se auzi un tipat la fatana..Dupa ce au sosit tovarasii lui Isac, ei au plecat spre fatana;acolo vazuse doar apa rosie de sange si capitanul a inteles ca Marga a fost ucisa.Din acea celipa capitanul Neculai Isac intra intr-o tacere de mormat si privea trist spre locul unde fusese odata fatana. 

Antiteza dintre Toma Alios si boierul Manea

Balada "Toma Alimos" se situeaza intre realizarile de exceptie ale cantecului epic romanesc prin vechimea sa. Este o balada haiduceasca al carei erou lupta pentru binele societatii.Personajul principal al baladei este Toma Alimos,un haiduc om singur care traieste izolat  si care face acte de dreptate sociala.

 Trasaturile acestuia sunt prezentate fie direct de catre autorul anonim, fie indirect ele conturandu-se din faptele si vorbele eroului. Totodata el este prezentat in antiteza cu celalalt personaj al baladei boierul Manea, un om bogat cu averea facuta in mod cinstit sau necinstit. . Infatisarea lor fizica este determinata de cea morala.Daca Toma Alimos e :"Nalt la sfat / Mare la sfat / Si viteaz cum n-a mai stat", Manea e :"Slutul si uratul / Grosul si-artagosul" care venea "cu parul lasat in vant / Cu maciuca de pamant". Toma Alimos e un fel de Fat-Frumos, viteaz si cu spirit justitiar, care traieste in mijlocul padurii, e intelept, prietenos si duios, dusmanul sau Manea avand in schimb toate defectele: slutul, artagosul, lasul,asemenea unui zmeu.

Asemenea unui basm este ilustrata confruntarea dintre Bine si Rau.Insa in aceasta lupta Binele incalca domeniul Raului aceasta avand un pret:Binele se sacrifica in lupta impotriva Raului ,iar finalul nu este fericit.Prezinta 2 taramuri:muntele sacru pentru Toma si campia pentru Manea

.

Inca de la inceputul baladei, autorul anonim ii face eroului un portret fizic si moral: inalt, sfatos, viteaz, acesta se ospateaza, dar e trist fiindca e izolat de oameni.Monologul haiducului scoate in evidenta singuratatea eroului. El este un om generos, deschis, sociabil, inchinand murgului si armelor.El se adreseaza codrului falnic, prietenul sau credincios, ascunzator de poteri si care-l va umbri dupa moarte. 

Odata cu instalarea intrigii, apare si cel de-al doilea personaj, boierul Manea,  stapanul mosiilor si domnul campiilor. El e prezentat in antiteza cu haiducul Toma. Poetul anonim foloseste epitete duble :"slutul si uratul/ grosul si-artagosul" pentru a evidentia trasaturile de caracter negative: rapacitatea dumnezeiasca, teama de a nu-si pierde averile. 

Cei doi se deosebesc prin trasaturi fizice, prin origine si stare sociala. Din dialogul lor scurt se vad doua moduri diferite de a reactiona: Toma e calm, prietenos, omenos, Manea repezit si violent. Salutul lui Manea e conventional: "veriscane" cuvant care arata dispretul, ironia, superioritatea. Toma foloseste un cuvant prietenos "frate Manea". Desi boierul cauta motiv de cearta acuzandu-l pe nedrept, Toma e prietenos si omenos, vrea pace si-i intinde plosca cu vin si-l roaga sa bea cu el si sa-si uite mania. La initiativa prietenoasa a lui Toma, Manea il loveste si fuge ca un las. 

In episoadele urmatoare e prezentat haiducul Toma stapan pe sine, adunandu-si ultimele puteri si plecand dupa boier pentru a-l pedepsi.

El il ucide barbateste pe lasul boier dand dovada de neinfricare si spirit justitiar. Cu demnitate el  spune ultimele dorinte in fata mortii ,pe care o simte aproape ,calului prin sfaturi testamentare.

Balada"Toma Alimos" e conceputa intr-o frumoasa limba populara reprezentand una dintre cele mai nepretuite comori ale folclorului nostru.